În o lume atît de schimbătoare nu mai putem spune că poate merge vorba despre o noutate cînd vorbim despre divorţuri şi căsnicii nefericite. De sigur aşaceva ar fi fost absurd în secolele trecute, cu sute de ani în urmă, dar nu şi acum. Tot mai multe perechi decid să se căsătorească, apoi trăesc puţin şi se despart. Pricinele despărţirlor sunt diferite.
Des întîlnit este motivul diferenţei dintre caractere. Deşi eu nu pot înţelege de ce atunci sau căsătorit? cît au fost împreună ce chiar nu lea fost de ajuns să se cunoască, sau poate cum se spune: dragostea e oarbă, dar probabil pînă la un timp. Totuşi cred că o mare vină o poartă ei, deoarece nu mai cred că atîta timp unul din ei şiar fi putut ascuns atît de bine viciile şi neajunsurile. La urma urmei să fi fost aşa atunci am putea spune că lumea e plină de actori şi genii ai minciunii, doarece să stai atîta timp lîngă un om şi să nu îl cunoşti.
Sau mai e şi problema că bărbatul bate femeia. Nu înţeleg chiar cum teai căsătorit cu el* ce chiar aşa dulce era ? Dar nui pe asta... cu toate că îmi pare rău.
Alte motive ar fi nuştiu, lipsa surselor financiare, lenevie şi nu mai spun altele vicii care pîn la urmă cred că vin tot din nişte trăsături de caracter mai ascunse.
Dar despre ce vroiam să vă spun.
O cauză am aflato azi citind o carte de Marin Preda. Cine la citit ştie cu cîtă cruzime îşi poate el critica chiar şi rudele, şi iată ce spune cînd vorbea despre alegerea tatălui său ce a căzut pe una dintre trei surori. Afirmaţia este spusă mai mult despre fete: "Dorinţa unei fete de a se mărita poate să fie atît de vie, să pornească adică atît de mult din adîncul fiinţei ei, încît poate să pară şi în cele din urmă să fie chiar îndrăgostită."
Eu cred că este spus drept şi e o cauză atît de actuală. Multe fete pe un moment fiind copleşite de imaginile unei rochii de mireasă, a unei vieţi frumoase cu copii şi etc. încît chiar crede că este îndrăgostită şi doar puţine sunt. Şi cum fac multe persoane aud mereu ceia ce vor să audă cu toate că se spune altceva. Aşa şi ele văd în partener tot şi poate chiar mai mult de cît vor. Şi li se pare că lau găsit. Apoi peste ani îl descoperă, îi văd slăbiciunile, năravurile, trăsăturile şi tot şi devin scîrbite. Apoi se mai plîng la rude, prietene ce oarbă a fost. Uneori bărbatul poate fi chiar unul bun,lipsit de vicii, lipsit de nu ştiu ce rău, dar pur şi simplu pe ea nu o mai aranjează, pe ea el nu o mai înveseleşte, nu are ce vorbi deşi el e un om deştept dar ea are alte cerinţe. Şi nu dau vina că ele sunt rele dar simplu gîndiţivă că căsătoria este pe o viaţă întreagă ( cu toatecă tot mai des aud deja de tineri mulţi ce îşi plănuiesc două, trei căsnicii fiind siguri că nu vor fi reuşite primele două, poate măcar ei sor greşi şi va fi reuşită şi de ajuns doar una ).
Fetelor nu uitaţi Graba strică treaba şi băieţilor la fel, deoarece sînt cazuri cînd peste ani o primesc şi ei în cap :D sau simplu îşi găsesc soţia la o bere şio ţigară cu prietenele ( în cel mai bun caz, în rest cu prietenii :D ), ceva legat de educaţia copiilor etc.
Nu mai vorbesc despre suferinţa copiilor ce sunt nevinovaţi în urma la astfel de cazuri capoi chiar mă enervez. Pun doar o imagine şi dacă nu vă trezeşte nimic îmi pare rău, chiar rău.
Cam asta am vrut să spun. În genere în carte sunt multe citate ce te fac să gîndeşti asupra vieţii. Cînd mai găsesc unul destul de bun îl scriu şil comentez aici.
În rest, rădare şi dragoste lucidă cu ochii larg deschişi !
p.s. 1. Am spus mai sus că e plină lumea de actori. Să ne gîndim aşa şi este, mai ales cum o fac ruşii, românii şi moldovenii cînd îşi amăgesc jumătăţile delicat pe unde au umblat. Rău că în filme nu pot folisi această măiestrie şi se filmează că cam ţie ruşine.
şi 2. La toţi le place să o facă pe psihologul. Atît cît femeile iubesc să spună că cunosc bine bărbaţii şi îi vorbesc în echipe la un ceai sau o cafea, şi des sună fraza: ei îl ştiu eu pe el, nu va face aşa, nu e capabil etc. La fel şi bărbaţii se laudă că ştiu femeile şi mai ales le pot cuceri pe toate.
Bre făceţio pe psihologul cu perechea şi cunoşteţio mai bine, apoi treceţi la alţii că de nu o să trebuiască so faceţi pe psihologul liniştinduvă că nu e atît de rău că soţul e aşa, sau soţia şi că o căsnicie pierdută nui sfîrşitul fericirii.
Aşai că azi am fost rău ? :D
impresionant !!
RăspundețiȘtergere