Copiii. Da copiii, floarea vieţii, mîndria părinţilor. Aş vrea să vorbesc puţin despre copilărie. Puţin, da chiar puţin de tot pentru că să vorbim despre tot ce ţine de copilărie, atunci vom vorbi continuu. Aş vrea să vorbesc despre un aspect al copilăriei pe care toţi lam trăit : PRIMELE CUVINTE spuse de noi. Fiecare a început a tălmăci dorinţele şi gîndurile sale la vîrste diferite, care mai devreme care mai tîrziu, care mai bine, care mai greu. În principiu nu importă cum spun mulţi, „a început a vorbi mai devreme e mai capabil” sau eu ştiu, nu e dovedit deci nu e aşa. La urma urmei se poate întîmpla ca în acest banc dacă îl ştiţi : „ Era o familie respectabilă, cultă şi aveau un copil care avea deja 6 ani dar încă nu spusese nimic. Părinţii lui lau dus pe la diferiţi medici, educatori, profesori, la logoped dar nimic. Întro bună zi stînd la masă şi mîncînd, iar maicăsa făcînd treburi pe la bucătărie aude : - Mama, ceaiul este rece. Maicăsa radia de bucurie că el a vorbit şi se duce şi îl întreaba, scumpete de ce pînă acum nu ai vorbit, la care copilul răspune: - Păi pînă acum a fost totul bine. „
Deci iată un exemplu că nu depinde de abilităţile intelectuale ale copilului cînd va vorbi. Şi totuşi despre ce vreau să spun ? Mă tot învîrtesc încolo, încoace dar nu spun. Despre cum părinţii îşi pregătesc copiii să vorbescă. Cred că toţi am fost martori de atîtea ori cînd în preajma unui copil toţi vobresc astfel : mumuselu, shi fashi el colo, ninuni vleei ca mamica saduc de la bucatalie nisti ceică etc. Încă aceasta e puţin, mai pe scurt cuvintele schimonosite şi întortocheate, nici de cum în limba română şi în o formă şi pronunţare incorectă. Aşa se întîmplă în marea majoritate a familiilor. Puţini părinţi am cunoscut care vorbesc cu copilul său corect şi fără nici o „fărîmătură” de asta de limbă. De obicei am mai observat că cam la părinţii care vobresc clar cu copiii, copii încep a vorbi mult mai repede şi mai corect. Păi atunci vine întrebarea : de ce mă vorbiţi aşa cu ei ? Cum ei să înveţe să vorbească corect dacă nici nu ştiu cum e corect. Şapoi vă mai supăraţi că iacala Liusica de peste drum a început a vorbi mai repede. Păi poate Liusica şi este Liusica dar în preajma copilului vorbeşte corect şi fără înjurături. Am impresia că cei ce au părinţi care vorbesc aşa cu frămîntări de limbă sunt chiar mai capabili deoarece înţeleg că ceva nui corect şi aşteaptă pînă va auzi pe cineva cum se pronunţă corect şi se va învăţa direct să vorbească clar. Capoi mulţi stau şi pierd luni săi dezveţe de : buctalie, bibica şi altele cînd puteau deodată să îi înveţe corect. Deci mai gîndiţivă cum vorbţi cu copiii şi nu vă miraţi cînd cei din filmele americane au cîte trei ani dar vorbesc nu doar corect dar şi serios şi clar ca cei maturi, totul deoarece cu ei de mici sa vorbit de la egal la egal. Fiţi mai atenţi. O zi bună şi cîte un DEX fiecăruia :D
Deci iată un exemplu că nu depinde de abilităţile intelectuale ale copilului cînd va vorbi. Şi totuşi despre ce vreau să spun ? Mă tot învîrtesc încolo, încoace dar nu spun. Despre cum părinţii îşi pregătesc copiii să vorbescă. Cred că toţi am fost martori de atîtea ori cînd în preajma unui copil toţi vobresc astfel : mumuselu, shi fashi el colo, ninuni vleei ca mamica saduc de la bucatalie nisti ceică etc. Încă aceasta e puţin, mai pe scurt cuvintele schimonosite şi întortocheate, nici de cum în limba română şi în o formă şi pronunţare incorectă. Aşa se întîmplă în marea majoritate a familiilor. Puţini părinţi am cunoscut care vorbesc cu copilul său corect şi fără nici o „fărîmătură” de asta de limbă. De obicei am mai observat că cam la părinţii care vobresc clar cu copiii, copii încep a vorbi mult mai repede şi mai corect. Păi atunci vine întrebarea : de ce mă vorbiţi aşa cu ei ? Cum ei să înveţe să vorbească corect dacă nici nu ştiu cum e corect. Şapoi vă mai supăraţi că iaca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu