Cînd suntem atît de liberi, cînd putem să ne liniştim prin postarea ideilor şi alinarea pe paginile internetului, mă las şi eu condus de acest citat: Eroii mă prescută... Forfotesc în mintea mea.. Vorbesc... Le văz gesturile; le aud cuvintele. Dar nu ştiu exact nici ce spun, nici ce vor face şi, pe urmă, m-apuc să sriu, şi-i las să-şi spuie singuri pasul.
joi, 26 mai 2011
Prietenia
Prietenia este o casă cu patru pereţi.
Aceşti pereţi cresc pe ambele părţi ale patru piloni.
Toţi ei, sunt dependenşi unii de alţii.
Fiecare eveniment, sentiment, trăire reprezintă o piatră din acest perete.
Pe ani el creşte.
Casa se face mai trainică.
În fiecare nou an ea poate rezista mai multor cutremure din partea sorţii, vecinilor, duşmanilor şi simplelor coincidenţe etc.
În sfîrşit peste timp această casă se bucură de un acoperiş.
Un acoperiş ce se bazează pe respect, încredere, sinceritate şi în cazuri diferite comunicare, armonie, pace etc.
Şi în cele mai multe cazuri acest acoperiş este numit dragoste.
Iar casa primeşte noii locuitori.
Atunci cînd casa rămîne goală, şi totuşi există acoperiş: se face una din cele mai mari greşeli.
Iar oamenii ce trebuiau să locuiască în ea se adăpostează în o altă casă.
O casă care nu e completă.
O casă în care suflă vîntul.
O casă adeseaori fără acoperiş.
Iar locuitorii ei nu duc o viaţă deplină şi fericită.
Recunoşteţivă casa şi alegeţio corect.
Iar dacă aţi greşit construiţio din nou.
Nu vă grăbiţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu