Încerc să spun.
Cu frunze de aramă.
E plin al nostru gînd.
În colorată neagră haină.
Îţi scriu încă un rînd.
Aici ne-am cunoscut.
În poiezie.
Tu mie mi-ai plăcut.
Probabil şi eu ţie.
Prin soare şi prin lună.
Eu ţi-am zîmbit la glume.
Iar cunoscînd furtuna.
Eu iţi cream, o altă lume.
Lume cu soare şi cu stele.
Lume cu aurii mergele.
Lume de vis real imaginar.
Al nemuririi, înmormîntînd amar.
Cînd întuneric se lasa în noapte.
Te invitam aici cu şoapte.
Te consolam cu dulci cuvinte.
Aşa iubeam...mai ţii tu minte?.
Sigur că da!...că-mi placi şi-acum.
Te-am regăsit,iar merg pe-al fericirii drum.
Eu vreau ca tu să răsfoieşti.
Incă mai poţi? înca iubeşti?.
Iar pe final, am sa îţi amintesc.
Hm ... încerc să spun, dar "TE IUBESC".
Sa-ţi amintesc de clipe bune.
Cînd existam, doar doi în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu